DOR

Mi-e dor de vremurile alea bune, ale copilariei, adolescentei … Cand totul era asa de bine, cand in suflet nu aveam nici o urma de regrete, de tristete sau orice altceva. Regret atatea lucruri pe care le am facut, dar cel mai mult si mai mult, regret lucrurile pe care NU le am facut. Rau de tot …si e dureros, tare!

Regret ca nu am stat in ultimele ei clipe cu bunica mea, pe care o iubesc atat de mult, si pt care plang zi de zi dupa ea, desi au trecut cativa ani de cand a murit. Regret ca nu am petrecut mai mult timp cu ea, cand zicea sa vin sa stau cu ea, mai ales ca eu nu aveam ce face in locul meu. Acum as da orice sa imi pot petrece mai mult timp cu ea. ORICE, chiar si viata. Regret atat de mult ca nu i am spus cat de mult o iubesc, si ca este singura pe care o iubesc atat de mult.

Regret ca aveam alta mentalitate atunci, acum imi petrec muuult mai des timpul acasa la parintii mei, dar cand trec pe langa usa ei si vad ca nu e acolo, plang. Degeaba, e prea tarziu, nu mai am ce face si asta e sentimentul cel mai dureros din lume. Oricum, incerc sa nu fac aceleasi greseli cu ceilalti membri ai familiei. Incerc, desi nu mereu imi reuseste.

Abia acum realizez cat de fericita eram in perioada aia, si cat de nefericita sunt acum.

Regret ca m am grabit cand m am maritat cu baiatul care a fost singurul meu prieten ( relatia mai serioasa ) Nu stiu, poate trebuie sa ma intalnesc si cu altii, sa vad care se potriveste cu caracterul meu.

Nu ma plang, sotul meu este foarte bun, mereu imi indeplineste mult dorinte si pofte. Doar ca nu avem aceleasi pasiuni. Cand ii zic sa iesim undeva, la munte sau oriunde altundeva, imi zice ca ehhh…..dar cand il suna prietenii sa mergem cu totii la munte…gata, s a facut sa mergem super tare etc! Serios? Cum sa ma simt eu? Cum sa nu regret ca m am grabit maritundu ma cu el?

Nu facem multe lucruri impreuna, el sta cu laptopul lui in brate eu cu treburile mele si staaam si ne plictisim. Aiurea, eu visam o alta viata. Un barbat care sa ma faca fericita, un om mai vesel, mai plin de viata, mai diferit.

Inainte stateam cu catelul meu, un ciobanesc german, singura, si eram atat de fericita. De cand m am maritat, catelul a trebuit sa dispara ( la parinti, unde este ingrijit perfect ), iar acum nu mai am bucuria asta. Ador cainii pur si simplu, ii ador din tot sufletul si imi placea foarte mult sa ies cu el in parc, sa ne jucam. Acum ……..

Regret atat de multe chestii in viata mea, regret ca am fost atat de fricoasa mereu, si inca sunt uneori, ca nu sunt mai ambitioasa, mai curajoasa, ca nu lupt pt dorintele mele. Nu lupt sa imi gasesc un job bun, nu lupt sa fac ce imi place.

Trebuie sa iau unele decizii in viata mea, dar mi e teama ca vor fi unele gresite! Mi e teama ca apoi voi regreta si mai mult, asa ca am sa incerc sa imi traiesc viata care mi a fost data, sau pe care eu am aleso!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s