Iubire si respect de sine

Oare cum e sa te placa cineva? Asta ma intrebam si eu in copilarie si adolescenta. Zilnic ma intrebam, oare o sa ma iubeasca si pe mine cineva, o sa ii placa de mufa mea? O sa am si eu un prieten vreodata?

Vreau sa zic ca pana pe la vreo 18 ani, nu am avut nici un prieten …si nici macar n am fost sarutata. M-am indragostit de cativa baieti, dar bineinteles ca totul era platonic, pentru ca pe mine nimeni nu ma placea.

V-am mai spus, am avut un defect mare (nu spun exact ce) si toata viata am suferit din cauza asta, m am simtit urata si de neiubit. Zilnic, primeam jigniri de la colegi, chiar si de la oameni de pe strada. Ma strigau in toate felurile, cuvinte de nepronuntat, insa uite ca eu am fost numita in toate felurile. Oamenii sunt rai, in special copii ( fara discernamant)

Niciodata nu m am gandit ca cineva o sa ma placa, iar atunci cand vreunul dadea vreun semn de simpatie fata de mine, ma simteam ciudat si eram sigura ca facea misto de mine.

In perioada liceului, pot spune ca s-au dat la mine vreo 2-3 baieti, insa eu mereu i am alungat de teama ca fac misto de mine, mi se parea ciudata ideea ca cineva sa ma placa tocmai pe mine. Mereu am avut frica ca o sa ma fac de ras ca nu stiu sa sarut.

Zilnic ma intrebam, cine draq te crezi, uita-te putin la fatza ta, si apoi gandeste-te daca cineva o sa te placa.

Mereu cand imi acordam mie o sansa, cand ieseam cu capul sus in lume, mereu eram lovita si batjocorita de altii.

Ma rog, pe la vreo 20 de ani, un baiat a inceput sa se tina mult dupa mine, sa imi acorde multa atentie si respect, sa ma rasfete zilnic si sa ma faca sa ma simt bine. Eu nu il placeam, adica niciodata nu a fost dragoste la prima vedere, din partea mea. Insa, am iesit cu el ….pentru ca cineva, dintr-o data, imi acorda foarte multa atentie si ma iubea.

Am iesit ani de zile, intre timp mi a devenit si sot, dar niciodata nu a fost o iubire intensa din partea mea, insa apreciere si respect ca cineva ma iubea si pe mine. Problema e ca acum, dupa casatorie, stiti si voi, majoritatea barbatilor se schimba, si se pare ca nici al meu nu a facut vreo exceptie. S-a schimbat mult, acum face unele chestii din obligatie, nu mai vine cu o floare sau un cadou, ca atunci, adolescenta. Acum el sta mai mult pe electronice, nu mai vorbim asa ore in sir cum o faceam odinioara.

Acum, stau si ma intreb, oare am facut bine?

Chiar si acum, inca simt nevoia sa fiu placuta de cineva. Inca am ramas cu traumele adolescentei, cu jignirile celorlalti. Inca mi se pare ciudat daca cineva se uita mai cu alti ochi la mine. Inca simt nevoia sa ma curteze cineva ( desi, sunt maritata).

Din cauza defectului meu fizic, pe care intre timp l am rezolvat, cum am mai spus, niciodata nu m am simtit bine in pielea mea. Chiar si acum, ca si atunci, ma simt o urata.

see-lonely-sad-pain

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s