o sa fiu nasa

Iar am lasat timpul sa treaca, nescriind nimic in jurnalul meu virtual 🙂 Ce sa zic, viata mea e tot asa de monotona, tot aceeasi persoana plina de neincredere in mine sunt. Aceleasi mici ‘griji’ ma framanta, toate niste prostii. De ce nu pot sa imi eliberez mintea si sa ma bucur din plin de tot ce imi ofera viata? Chiar am o viata de printesa si am totul la dispozitie iar eu ca o copila alintata ma impiedic de lucrurile astea complet trecatoare.

In timpul iernii am reusit sa ma ingras, nu am renunt la alimentatia sanatoasa doar ca micile gustari s au adunat usor. Am reusit sa le dau jos intre timp, imi dau seama cand probez hainele de asta vara cand ma simteam f bine in pielea mea. Marimea 38-40 pentru mine este idealul, la cei 1,75 m ai mei 🙂

Si totusi desi in hainele de zi cu zi ma simt destul de bine, atunci cand vine vorba sa probez o rochie de seara, arat ca o vaca ratacita. In afara de faptul la rochiile de seara port marimea 42, ma arata si f grasa, imi iese burta la iveala, soldurile…

Sunt atat de dezamagita, mai ales ca o sa fiu NASA de CUNUNIE! Toti din jurul meu ma agita, ca tu trebuie sa ai cea mai cea rochie, ca trebuie neaparat sa fii diferentiata de cei din jur. Ok fratilor, am inteles, dar unde gasesc rochia aia perfecta? aia care imi vine ca turnata? Unde? Spuneti-mi si mie ca eu deja o sa innebunesc tot cautand-o.

Acum ca o sa fiu nasa, nu trebuie sa mi se intoarca lumea pe dos, sa incep sa ma infometez ca imi iese mie burta intr-o rochie de seara, sau ca ala zice ca „neah, asta nu e rochie de nasa, nu vezi ce naspa e?” Ma doare fix in cot de ce crede lumea. Dar uite ca ma fac sa ma simt agitata si stresata.

Abia astept sa scap si de chestia asta si sa revina totul la normal, in rochitele mele zilnice in care ma simt f bine.

Anunțuri

Lacrimi

Au trecut doar 2 zile de cand sotul meu e plecat iar eu sunt pe cale sa intru intr-o depresie. Ma plimb prin casa, ma tot gandesc, plang …nu stiu ce e cu mine. Inainte suportam mai usor plecarile astea fff lungi.

Am iesit la shopping, mi am luat diverse chestii, de imbracat …am umplut frigiderul, m am uitat la filme si seriale, am facut toate chestiile la care poate tanjeam mai mult atunci cand eram cu el, atunci cand parca n aveam timp destul pt mine.

Le-am facut, in 2 zile ….si acum ce fac? Cat shopping sa mai fac? Cat sa ma mai relaxez singura? Cred ca atunci cand spui ca banii nu aduc fericirea, la asta se refera. Ziua iesi, cheltui, te simti bine pe moment, dar seara cand esti doar tu si o casa goala, intri intr-o tristete, depresie usoara ….neliniste.

Astea 2 zile mi s-au parut ca o luna trecuta, am rascolit toate dulapurile, le am ordonat, am facut curatenie luna in casa, poate ma linistesc ….dar nu.

E greu, ce sa zic, e f greu. Plang, daca abia dupa 2 zile eu ma simt asa, ce o sa fac 6 luni? Ce o sa fac??? Innebunesc,  de ce nu am putut sa raman gravida, dc? Oare toate gandurile de acum 2 ani cand nu imi doream copiii, se indeplinesc? Oare am facut ceva rau? Oare sunt pedepsita?

Nu stiu nici cum e mai bine, in Romania cu salariile astea de cacat, cum sa iti platesti rata la banca, darile? Dar si despartirea asta lunga e dureroasa. De ce trebuie sa traim intr-o tara de cacat? Dc????

revenire

Au trecut 6 luni de cand nu mi-am mai asternut gandurile in jurnalul meu virtual. Astea 6 luni au trecut atat de repede, pur si simplu au zburat zilele.

In astea 6 luni am facut multe, sotul meu a stat mai mult acasa, zilele astea urmeaza sa plece si el in voiaj iar eu am sa ma intorc aici, in refugiul meu virtual, din nou singura, fara nici un copil la orizont, nici anul asta. Dar poate ca asa a fost sa fie.

Am muncit toata vara, dar a fost frumos, am avut parte si de un concediu minunat intr o alta tara pe care imi doream sa o vizitez din copilarie. A fost foarte frumos, am vazut atatea locuri superbe la care nu visam, una dintre ele fiind chiar Santorini.

Relatiile cu sotul s au imbunatatit, mai las si eu de la mine, mai lasa si el de la el si uite asa reusim sa avem o armonie frumoasa in casa.

Acum ca o sa plece, vreau iar sa intru intr-un plan de organizare a casei, a cheltuielilor, sa reusesc sa ma incadrez intr un buget. Simt ca ne am facut prea mult de cap si mereu inainte sa plece ramanem cu putin, in loc sa facem ceva sa strangem pt a ne platii ratele, sa scapam mai repede. Dar o sa fie bine, trebuie.

Ne-am rasfatat vara asta foarte mult, ne-am cumparat poate unele lucruri inutile si scumpe dar nu regret, poate intr-o zi cand o sa avem un copil …nu vom mai avea posibilitatile astea si macar acum sa ne traim clipa, sa ne rasfatam singuri.

In fine, sunt multe de zis, dragul meu jurnal, am sa tot revin, acum ca raman singura o buna perioada de timp.

 

 

Cele 40 de zeci ale iubirii

cele-patruzeci-de-legi-ale-iubirii-top-10_1_fullsize

Am timp liber, mult prea mult timp liber, culmea chiar si la locul de munca, si cum nu vreau sa il irosesc, citesc mult. A inceput sa imi placa cititul asta, chiar nu stiu de ce, pentru ca eu si cititul eram ca baba si mitraliera. Cred ca varsta isi spune cuvantul, incep sa ma maturizez, incep sa vreau sa ma formez frumos, desi pana la varsta asta trebuia sa am deja un bagaj mare de cunostinte. Insa cred ca nu e timpul pierdut …niciodata nu e prea tarziu sa vrei sa fii un TU mai bun, mai destept, mai frumos.

Dar sa ma intorc la cartea citita zilele astea, Cele patruzeci de legi ale iubirii scrisa de Elif Shafak. Mi-a placut atat de mult cartea asta, pot sa zic ca am avut cate ceva de invatat, m a facut sa caut mult pe google despre diverse chestii din carte. L-am cautat pe celebrul Rumi, poemele lui, pe Shamz Tabrizi, despre care spre rusinea mea, abia cand am citit cartea am auzit de el, despre legatura dintre ei doi, si despre multe altele. E o carte ce merita citita.

Dar mai bine va dau copy paste prezentarii oficiale a cartii, pentru ca eu nu ma pricep deloc la rezumate, inca, vreau sa invat sa stiu sa imi exprim cuvintele, sentimentele, ideile.

Prezentare

Viata Ellei Rubinstein – o mama casnica si o sotie nefericita din suburbiile Bostonului zilelor noastre – se schimba din temelii cand, la aproape patruzeci de ani, se angajeaza la o agentie literara unde i se cere sa scrie un referat despre romanul unui autor necunoscut. Astfel descopera povestea fascinantei legaturi spirituale dintre faimosul poet persan Rumi si dervisul sufit Shams din Tabriz, astfel cunoaste forta eliberatoare a iubirii care a schimbat destinele celor doi prieteni si care il va schimba curand si pe al ei: intre Ella si Aziz Zahara, autorul romanului, incepe un schimb epistolar, apoi se infiripa o minunata poveste de dragoste. O apologie a iubirii, privita in multiplele sale ipostaze, romanul Cele patruzeci de legi ale iubiriipuncteaza cu subtilitate diferentele dintre religie si spiritualitate, dintre datorie si iubire.

Bonjour, fericire!

12495230_10153511377592333_6616083625432912053_n

Facand putina ordine printre cartile mele preferate, am dat peste una care imi placuse foarte mult, si intr-adevar asa a fost, pentru ca zilele astea am rasfoit-o iar! Ce placere pentru creier, o minunatie de carte.

Mi-am scos agenda roz, si am zis ca este timpul sa o foloesc, cartea asta m a inspirat sa o fac, sa incep sa imi scriu gandurile si pe foi, nu doar pe calculator, sa imi exersez scrisul, semnatura. Am inceput sa scot ideile care imi plac cel mai mult, citatele care ma inspira si sa imi pun imaginatia la treaba 🙂

Un pasaj care pe mine ma inspira este chiar acesta:

” Frantuzoaica nu va da niciodata buzna in incapere cu capul plecat, cerandu-si o mie de scuze si spunand „Iertati-ma!” pentru intarziere. Nu. Ea se va opri in pragul usii si se va „incadra”. Va astepta pana cand va fi vazuta. Abia apoi isi va face marea intrare, constienta ca e privita. Va zambi si va pasi incet, cu capul sus, cu umerii trasi in spate, cu abdomenul supt. Isi va acorda timp ca sa salute pe toata lumea si se va uita in ochii fiecarei persoane”

Spuneti si voi, cat de frumos, nu? Zilele astea am fost foarte depresiva, am stat incuiata in camera si am exagerat cu mancarea, dar cititind randurile astea, m a facut sa ies din zona mea de confort! Vreau sa incerc sa nu mai ies nearanjata din casa, pe cat posibil, sa ies cu capul ridicat si spatele drept, pentru ca merit! De ce sa stau cu capul aplecat? Ce am eu in minus fata de altii? Poate am in plus, niste kilograme, dar deja asta e alta faza :))

Have a nice day, people!

 

Un remediu?

acnee-2

De cand ma stiu am probleme cu acneea, doar ca …culmea in adolescenta nu prea am avut, abia dupa liceul a inceput sa apara, sa apara dar sa dispara nu a mai stiut, nesimtita! E o nesimtita, imi face viata amara in fiecare zi, oricat m-as stradui sa o acopar cu fond de ten si toate cele …sta urat! Ca si cand as varui un perete nefinisat.

Am doar in zona maxilarului, deci pe frunte nu am. Am incercat multe remedii, de la dermatolog si tetraciclina, la tot felul de solutii, scumpe, f scumpe, ieftine, homemade …aspirina pisata, masti …cate si mai cate! Imi fac chiar periodic un scrub pt fata.

Ok, am zis ca e de la alimentatie, dar nici de la asta nu a fost. Nu beau cola de …ceva vreme, nu mananc ciocolata, grasimi aproape deloc, uleiul la mine in bucatarie nu exista de cel putin 3 ani ( nici macar pt sot), doar cel de masline si acela rar. Deci mai pe scurt, mananc cat se poate de sanatos, nu de foarte multa vreme, insa totusi ar fi trebuit pana acum sa vad schimbari.

Nu vor sa apara, s-au asezat bine mersi pe fatza mea …si nu dau semne ca vor sa plece prea curand.

Remedii? Stiti voi remedii? Poate totusi exista ceva ce nu am incercat pana acum? Desi nu cred ….dar totusi am un mic sambure de credinta ca o sa scap si eu de acneea asta, vulgara cica e :)) (asa mi a zis dermatologul)

Am sa mai incerc sa ma duc la mai multi dermatologi, cine stie 🙂